Lupelius considera că somnul era un surogat nereuşit al respiraţiei,
un expedient pus la cale de trupul nostru pentru a ne scăpa de o respiraţie incorectă şi sufocantă. Când am pătruns mai adânc în gândirea lui Lupelius, am conştientizat că nimic nu ne era mai apropiat şi în acelaşi timp mai străin şi misterios ca respiraţia noastră.
Noi suntem creaturi care trăiesc pe fundul unui ocean de aer. Cu toate că suntem invadaţi de acest element şi fiecare centimetru pătrat din trupul nostru este sub presiunea oceanului atmosferic, noi conducem o cantitate insuficientă de oxigen în plămâni.
Lupelius a descoperit un lucru incredibil, şi anume că fiecare dintre noi inspiră doar o zecime din cantitatea de aer de care are nevoie.
În manuscrisul său, Lupelius a studiat şi apoi a descris cu lux de amănunte condiţia de apnee acută la care omul a fost redus, referindu-se la ceea el numeşte „sub-respiraţie”. Ca o consecinţă a acestui fenomen straniu, afirma Lupelius, unele părţi vitale ale organismului nostru duc lipsă de oxigen şi rămân subnutrite.
Anticipând cu secole importanţa respiraţiei în catabolism şi în schimburile organice, Lupelius a concluzionat că omenirea era grav afectată. El a opinat că ar fi necesar ca omul să dedice câteva ore pe zi unei respiraţii complete, adânci şi depline. A prezis că, într-o bună zi, fiecare şcoală, comunitate şi organizaţie umană vor introduce tehnicile de respiraţie în cadrul metodelor de instruire a oamenilor, pentru ca aceştia să respire cantităţi mult mai mari de oxigen, care să acopere nevoile reale ale organismului.
Am observat cu regret că, secole mai târziu,
acea profeţie era departe de a se împlini, iar umanitatea continua să respire insuficient, ca şi cum oxigenul ar fi fost supus unor impozite ridicate sau se afla printre cele mai preţioase şi rare mărfuri din Univers. După părerea lui Lupelius, respiraţia profundă nu se poate produce mecanic, ci numai conştient. De la el am aflat că destinul unui om este conectat la respiraţie printr-o dublă legătură.
Cu cât respiraţia unui om este mai profundă,
cu atât realitatea lui este mai bogată….
Dacă intenţionezi să-ţi schimbi destinul,
acţionează asupra respiraţiei tale…
dedică timp respiraţiei conştiente…
Una dintre pietrele de temelie a doctrinei lui Lupelius
o constituie faptul că pentru a sluji destinul individual şi pentru a deveni eroul unei aventuri personale de excepţie, e necesar ca omul să respire conştient şi adânc, să nu lăcomească la hrană şi sex şi să doarmă mai puţin. Aceasta este direcţia în care ar trebui să-şi îndrepte eforturile. Am găsit o scrisoare în manuscris, pe care Lupelius i-o adresase unuia dintre discipolii săi, dăndu-i sfaturi cu privire la acest subiect, pe un ton simplu şi familiar.
Oamenii adorm în felul în care speră să moară… din senin…
Indiferent cât de obositoare ţi-a fost ziua
şi cât de grea bătălia,
indiferent cât e ceasul,
asigură-te că „adormi treaz”…
Cei care nu ştiu cum să-şi gestioneze energia
adorm epuizaţi la sfârşitul zilei, mai mult morţi decât vii…
Dacă chiar trebuie să dormi, fie doar pentru câteva minute,
atunci adormi dintr-o stare de conştienţă.
Acest lucru te va ajuta să nu aluneci în hăuri infernale.
