A Fi nu este în opoziție cu A Avea,
ci există la un nivel superior. A Fi și A Avea sunt aceeași realitate care vibrează cu diferite viteze și ocupă diferite trepte pe scala existenței. Dacă ai fi capabil să ieși din universul tău limitat de timp și să te ridici de-a lungul unei verticale atemporale, ai putea vedea că A Avea nu este independent de A Fi, ci este proiecția sa.
Dacă ai putea privi de sus,
eliberându-te de lanțurile timpului și spațiului, A Avea și A Fi, Economie și Etica, Viziunea și Realitatea ar deveni una. Dimpotrivă, dacă ți-ai restrânge perspectiva, ai intra într-o lume a multiplicității, a divizării, ai vedea realitatea doar în aparența ei de luptă și conflict, de dezordine și nedreptate, un univers guvernat doar de „șansă”.
Poți avea doar ceea ce ești.
Cu cât ești mai mult, cu atât ai mai mult. Cu cât ai mai mult, cu atât trebuie să fii mai mult.
Acceptarea faptului cu „A Avea este A Fi” înlătură una dintre cele mai vechi prejudecăți ale omului și revoluționează schemele lui conceptuale.
Nu A Avea este cel care ne permite să facem și să fim, ci A Fi ne permite să facem, și prin urmare, să avem. Să trecem peste această formă de hipnoză în masă înseamnă să lăsăm în urmă o viziune plată a lumii și să trecem la o viziune verticală, unde există straturi ale realității care corespund cu niveluri nesfârșite ale Ființei.
„A Avea este A Fi”
este cheia pentru înțelegerea celor mai complexe și vitale probleme privind viețile oamenilor, rolurile și locurile pe care le ocupă și diversitatea destinelor lor.
Istoria omenirii este o încercare neîncetată de a face și de a avea mai mult. Progresul civilizației coincide mereu cu dezvoltarea unei capacități mai mari de a produce, a comunica și a călători.
Dimensiunea invizibilă a ideilor, a cauzelor, cade perpendicular pe această istorie. Fiecare cucerire în vizibil, fiecare dezvoltare a capacității de a realiza și de a avea, a fost întotdeauna anticipată de o cucerire a lui A Fi. Cunoașterea științifică și progresul tehnologic evoluează în același ritm cu cunoașterea pe care o dobândește omul despre sine și cu nivelul responsabilității interioare.
Un om, o civilizație, o țară
au capacitatea de a face și de a poseda doar ceea ce au realizat deja în Existența lor; evenimente și circumstanțe în istoria lor și tot ce au întâlnit, fie bun, fie rău, au o corespondență perfectă cu nivelul lor de Existență, cu amploarea ideilor lor, a valorilor lor.
În natură, ca și în Economie, fiecare regenerare acționează de la interior la exterior, de la invizibil la vizibil, de la A Fi la A Avea.
