Pentru ce motiv sunteţi în acest plan?
Unii dintre voi au fost educaţi în ideea că trebuie să fii aşa sau altfel, să ai cutare profesiune sau alta; familia şi societatea au vegheat scrupulos să fie aşa. Iată că e destul de sinistru! Apoi sunt acei care îşi imaginează că au venit în această lume să devină mari învăţători, salvatori, vindecători ai umanităţii. Iată ceva foarte nobil! Si sunt mulţi altii care urmează unul după celălalt pe o cărare cu grijă, trasată, strâmtă şi definită, socotită că duce la Dumnezeu. Iată ceea ce este foarte plicticos.
Nimeni nu vine aici cu un obiectiv. Tatăl n-a dat directivă nici dumneavoastră, nici altcuiva în ceea ce priveşte desfăşurarea vieţii dumneavoastră. El aşteaptă doar să vă bucuraţi – orice ar însemna asta pentru dumneavoastră. Unica dorinţă pe care o nutreşte pentru dumneavoastră constituie finalitatea dumneavoastră căci cu cât bucuria şi fericirea sunt mai mari în preţioasa şi divina dumneavoastră fiinţă, cu atât veţi fi mai conformi cu imaginea lui Dumnezeu sau în armonie cu toată viaţa.
Să fiţi fericit sau bucuros, aceasta este unica dorinţă a Tatălui pentru dumneavoastră.
Fericirea şi bucuria sunt desigur cele mai frumoase calităţi emoţionale care există. Sunt împlinirile supreme. Fiecare este destinat să înţeleagă şi să devină bucuria, este unicul obiectiv pe care Dumnezeu îl nutreşte pentru om, pe orice plan trăieşte, orice nivel de cunoaştere ar fi atins. Cel care s-a întors la starea de bucurie şi fericire, s-a întors la starea lui Dumnezeu; căci Tatăl este bucurie, El este bucurie în orice moment.
Tatăl v-a acordat puterea să creaţi exact ceea ce voi doriţi să fie de-a lungul cercetării bucuriei voastre. Si niciodată nu vă judecă actele, nici prin ce vă realizaţi bucuriile. Niciodată! Astfel este dragostea Tatălui pentru fiul său. Forţa vitală pentru forţa de viaţă. El doreşte să faceţi toate aceste lucruri care procură bucuria şi fericirea; căci numai în acest fel veţi ajunge să-l cunoasteţi pe Tatăl şi să fiţi aşa cum este El.
Ce este bucuria? Bucuria este libertatea infinită în mişcare.
Bucuria este libertatea de exprimare scutită de orice judecată. Ea este libertatea de a fi fără frică sau culpabilitate. Bucuria este prezentă când vă creaţi viaţa după propriile voastre criterii. Ea este mișcarea sublimă care vă autorizaţi să fiţi. Iată ce este bucuria. Şi de ce bucuria este starea Fiinţei Supreme. Prin faptul că ea vă face să vă mişcaţi cu Dumnezeu; şi mişcându-vă cu Dumnezeu nu veţi cunoaşte nici gelozia, nici mânia, nici amărăciunea, nici războiul. În bucurie nu se urăşte, nu se asediază, nici nu se răneşte cineva.
Fiind fericit şi bucuros, veţi iubi pe Dumnezeu şi îl veţi vedea peste tot. În starea de bucurie sunteţi în pace cu anturajul dumneavoastră; nu veţi simţi în dumneavoastră nici remuşcare, nici insecuritate, nici frică, nici lipsă. În starea de bucurie sunteţi într-o mulţime completă, astfel încât viaţa şi creativitatea curg asemenea unui fluviu puternic în interiorul dumneavoastră. Fiind bucurie, veţi fi inspiraţi, veţi atinge înălţimile măreţiei şi profunzimile sensibilităţii.
În starea de bucurie, viaţa are focul şi intensitatea răsăritului,
atunci cerul se îmbracă cu cel mai minunat roz, ca norii se înroşesc şi păsărelele încep să cânte. În bucurie corpul se opreşte să îmbătrânească şi deveniţi nemuritori; viaţa nu mai este o corvoadă ci o minunată aventură. Când bucuria este prezenţă , deveniţi una cu împărăţia voastră. În starea de bucurie, veţi descoperi utopia. Cum găsiţi bucuria? Fiecare clipă a vieţii poate acorda libertatea de a o exprima, este suficient să aveţi dorinţa. Trebuie să ştiţi că nimic nu merită să părăsiţi fericirea şi bucuria
şi pe Dumnezeu. Absolut nimic. În fine, se impune a se iubi total, integral căci astfel îl iubim pe Dumnezeu.
Nici o iubire (dragoste) nu valorează cât iubirea de Sine. Niciuna! Căci iubindu-se pe Sine însuşi se naşte libertatea. Si graţie libertăţii se naşte bucuria. Si când bucuria este prezentă, noi putem să-L deosebim pe Dumnezeu, să-l cunoaştem şi să-l îmbrăţişăm.
Dragostea cea mai mare, cea mai puternică,
cea mai încărcată de sens este dragostea de Sine, pură şi inocentă, adică dragostea pentru minunata creatură din interiorul zidurilor de carne, care se mişcă şi consideră, care crează, permite de a fi şi este. Când veţi iubi cine sunteţi, nu contează ceea ce este, veţi putea cunoaşte această minunată esenţă pe care o iubesc, care se ascunde în spatele fiecărui obraz şi în toate lucrurile. Atunci veţi putea iubi aşa cum iubeşte Dumnezeu. A iubi este uşor. A ierta este uşor. A-l distinge pe Dumnezeu în toata viaţă este uşor.
Când veţi iubi cine sunteţi, nimic nu este de netrecut, nimic nu este de neajuns. Când vă veţi iubi cu adevărat, nu veţi mai trăi decât prin lumina râsului vostru şi nu veţi mai parcurge decât o singură cărare – aceea care are ca nume bucuria. Fiind îndrăgostit de dumneavoastră înşivă, această lumină, această bucurie, această stare de fericire şi de bucurie se propagă umanităţii întregi. Si când dragostea este abundentă în minunata voastră fiinţă, atunci lumea devine foarte frumoasă, în ciuda tuturor contradicţiilor, viaţa prinde sens şi devine plină de bucurie şi bucuria dumneavoastră exuberantă exaltă şi slăveşte orice viaţă şi declară intactă fiinţa dumneavoastră.
Obiectivul suprem al vieţii este iubirea şi împlinirea de sine.
Si nu poate fi realizat decât luând parte la viaţă, decât ajungând pe cel care dă bucuria – oricine ar fi! Căci cine va spune, „tu ai greşit” sau „nu este ceea ce îţi trebuie” cu siguranţă nu Dumnezeu, deoarece El este în acelaşi timp direcţia pe care aţi luat-o şi produsul experienţei voastre. În rest, nu este niciodată indicat să întrebi pe cineva părerea despre acest subiect; căci cum va cunoaşte bucuria, cel a cărui viaţă este copleşită de aceleaşi limitări ca cele ale dumneavoastră?
Tatăl vă oferă cu zel bucuria. Intotdeauna vă aşteaptă să vă deschideţi ca să-L primiţi. Este ceea ce se înţelege prin acest sfat: „cereţi şi vi se va da”. Este extrem de uşor de a avea bucuria în orice moment. Este suficient să o cereţi şi să ştiţi că o meritaţi. Bucuria naşte bucurie. Într-adevăr, dacă acceptaţi bucuria pe care Dumnezeu v-o dă, cea de mâine va fi mai mare, receptivitatea dumneavoastră la bucurie se intensifică. De asemenea, dragostea de sine este necesară. Căci iubindu-vă, fixaţi tonalitatea momentelor în faţa dumneavoastră.
Trăind numai pentru iubire şi bucurie – întrebându-vă ceea ce poate face bucuria dumneavoastră şi acţionând apoi conform intuiţiei dumneavoastră – veselia vi se imprimă în suflet, ceea ce vă asigură viitoare clipe de fericire şi bucurie.
Cu cât veţi cunoaşte mai multe clipe de fericire şi bucurie,
de iubire pentru dumneavoastră, cu atât mai bine veţi putea încarna forţa de viaţă a lui Dumnezeu. Dacă veţi trăi având ca singur obiectiv fericirea, în orice întreprindere, veţi trăi conform măreţului dumneavoastră destin. Veţi putea face minuni! Veţi fi remarcabila reflexie a dragostei de Sine şi deci de Dumnezeu. Veţi cunoaşte şi înţelege admirabila frumuseţe şi minunata enigmă ce sunteţi. Si vedeţi, în ultima competenţă aţi văzut faţa lui Dumnezeu deoarece aţi descoperit că faţa Sa este de asemenea şi a dumneavoastră. Atunci puteţi merge spre o eternitate de vieţi cu o înţelegere nouă şi mai mare.
Pe vremea mea, Atlanţii ne spuneau: „fară suflet” şi ştiţi atunci care era preocuparea noastră? Nu de a găsi un „ţel” de viaţă, doream să avem un suflet, acela care ne era refuzat. Am fost un barbar, un nenorocit care uram oamenii. Dar în ziua în care am descoperit bucuria şi am înţeles că o meritam, am devenit conştient de mine, de esenţa care păstrează, care hrăneşte şi este toată viaţa.
Ceea ce vă duce la Tatăl este ceea ce declaraţi a fi bucuria voastră. Este unica cale ce duce la Tatăl. Ea vă va readuce la Dumnezeu.
M – Este adevarat că am decis să reiau un trup?
R – Cine altul ar fi putut-o face?
M – Și puteţi să-mi spuneţi de ce am ales această epocă şi acest loc?
R – Pentru a cunoaşte viaţa în această epocă şi în acest loc.
M – Și este un motiv deosebit pentru reîntoarcerea mea aici? Este ceva ce trebuie să împlinesc?
R – „Motivul deosebit” al reîntoarcerii dumneavoastră aici, maestre, este privilegiul ce vi se acordă pentru a face o nouă experienţă de viaţă.
M – În consecinţă, poate fi indiferent ce?
R – Da, nu este ceva specific. Aţi revenit pentru a cunoaşte viaţa. Dumneavoastră v-aţi ales. Si de ce nu v-aţi fi ales? Aţi ales această epocă. Si de ce nu? Trăim timpuri minunate. Viaţa este în înflorirea ei şi a dumneavoastră; sunteţi în inflorire.
Viaţa este puţin apreciată în aceste zile – este neglijată, toată lumea caută de toate, în afară de viaţă. Dar principala raţiune de a fi în această lume este de a trăi! Împlinirea cea mai măreaţă în această viaţă, maestre, constă în a trăi de la un capăt la celalat. Nu este adevărat? Ce ar fi cel mai glorios rege fără viaţă ? Fără viaţă n-ar putea fi rege. Si a fi rege nu a fost obiectivul său. El se gândea pur şi simplu că ar fi o experienţă teribil de amuzantă. În orice caz, ce constă înainte de toate în viaţa sa, să fie prezervată suficient timp în aşa fel ca să poată să devină!
Totală dumneavoastră înflorire nu putea fi trăită decât prin existenţă, poate nu adevărul vroiaţi să-l auziţi. Dar pot să vă asigur, maestre, că în ziua în care veţi vedea moartea apropiindu-se, veţi aprecia răspunsul meu.
Toată lumea se gândeşte că este nevoie de un pretext pentru existenţă.
„Maestre, care este destinul meu în lumea asta, raţiunea vieţii mele prezente? Ştiu că există una”… sunt de multe ori întrebat. Eu răspund: „Ați venit aici pentru a trăi!”, ceea ce îi face pe oameni perplecși şi trişti. Ei ar prefera să mă audă vorbind despre un plan foarte elaborat, care să le permită să se ridice deasupra unui munte înalt, îmbrăcaţi cu aur, cu păsări cântând în jurul lor şi astfel să fie salvatorii omenirii. Dacă sunteţi aici, maestre, este pentru a trăi. Ceea ce veţi face, va fi ca o prelungire a frumuseţii voastre şi în orice caz o contribuţie a dezvoltării vieţii în general.
Înţelegând că a trăi este ceea ce contează înainte de toate că acesta este modul în care vă veţi câştiga „punctele” ca să spunem aşa, aţi găsit locul suficient de plăcut pentru a reveni, atunci veţi înţelege tot restul.
Toata lumea vine în această existenţă pentru a trăi şi a se exprima. Este prioritatea Tatălui în voi. Dar nu sunt obligaţii specifice, afară de aceea de a fi în măsura posibilului în fiecare clipă a vieţii. Aceasta este „creaţia”. Si voi nu veţi scapa, pentru că Dumnezeu din voi vă împinge.
A trăi, acesta este unicul destin aici.
În fiecare clipă a vieţii voastre se cuvine să faceţi ceea ce sinele creator, sufletul vostru, vă încântă să faceţi. De aici, totul este posibil. Vă veţi putea crea împărăţii de nedescris şi vieţi nemaipomenite. Vă veţi putea împlini. Veţi putea deveni orice aţi dori să deveniţi, este suficient să acordaţi explicit această libertate.
Și odată ce aţi descoperit că sunteţi demn de a face pe deplin experienţa, puteţi proiecta părerile dumneavoastră în toate împlinirile care vă plac şi în momentul când acestea vă plac.
Știţi pentru ce anumite entităţi foarte luminate şi înţelepte din acest plan trăiesc în modul celor extrem de săraci? Pentru că trăiesc doar în moment şi nu fac decât strictul necesar, pentru a trăi şi a se duce la cea mai apropiată locuinţă. Ei au o mulţime de locuinţe, au văzut o mulţime de lucruri, au întâlnit o mulţime de entităţi. Ei au foarte mare cunoaştere şi înţelegere a spiritului omenesc. Si cunosc starea de mare iluminare – şi de mare fericire – căci şi ei au acordat libertatea de a pleca şi veni după dorinţa lor. Atunci îmi veţi spune: „Dar maestre, ei nu au nici un obiectiv?” Obiectivul lor este de a trăi momente şi să se amuze în noi aventuri, de atâtea ori de câte ori le vine pofta.
Această viaţă, maestre, n-a fost creată să fie o închisoare.
Ea fost concepută ca o scenă de teatru, unde vă puteţi exprima creativitatea din plin, în mijlocul sfidărilor, făcând să alterneze aventuri, dar întotdeauna în sensul bucuriei procurate.
M – Dar, Ramtha, din copilarie am sentimentul de a nu dori să stau aici, că locuinţa mea nu este în acest loc şi există altul.
R – Desigur. Viaţa continuă fără întrerupere şi asta pe planuri diferite şi în nenumărate locuri. Aceasta este adevărat. Dar este tot atât de adevărat că dacă realmente n-ai fi vrut să revii aici, nu ai fi revenit. Forţa de viaţă în fiinţa dumneavoastră s-a încarnat aici pentru a face experienţa acestei existenţe şi să înveţe să-şi câstige fericirea prin experienţa acestei existenţe şi să înveţe să-şi câştige fericirea prin ea. Vă gândiţi că sunteţi o entitate „superioară”, venită în această lume numai pentru a constata că este o locuinţă fără valoare? Sigur nu, căci entităţile „superioare” găsesc
fericirea peste tot.
In timpul perioadelor grele, noi ne consolăm cu ideea existenţei altor locuri ca să putem lua viaţa într-un mod mai suportabil. La sfârşit, observăm totuşi că viaţa poate fi agreabilă sau dezagreabilă, veselă sau tristă, entuziasmantă sau plicticoasă oriunde – calitatea vieţii noastre depinde de alegerea făcută. Prin atitudinile şi judecăţile noastre se determină experienţele noastre.
Terra este un loc minunat de locuit.
Tatăl prosperă ca de altfel peste tot în alte locuri (deoarece El este toate locurile)! Ziua în care veţi înţelege, maestre, veţi stăpâni înţelepciunea. Acceptaţi această viaţă după posibilităţile dumneavoastră, faceţi-o remarcabilă prin mai multe calităţi decât faptul de a şti existenţa altor locuri de viaţă – faceţi experienţa tututror
fazelor şi iubiţi-le. În acest caz veţi fi împlinit această viaţă. Si deci nu veţi mai avea nici un motiv să reveniţi aici, nici o altă experienţă pentru care ar trebui să reveniţi.
Cei veniţi aici cu o linie de viaţă de mică amploare, socialmente convenabil, dacă nu şi-o măresc vor cunoaşte frica şi regretul în momentul morţii. Ei vor spune: „Ar fi trebuit să fac aceea sau cealaltă, n-ar fi trebuit să iubesc cutare bărbat sau cutare femeie, ci pe un altul sau o alta”. Aceste lipsuri îi vor face să revină aici până în ziua în care le va împlini în întregime clipa prezentă.
M – Dacă am revenit este din pricina unei astfel de lipse neîmplinite? Ori nu ştiu motivul ?
R – Maestre, aceasta e viaţa! Dacă ceea ce spun este prea simplu de înţeles, caută de
inventează un alt motiv de a trăi şi aplică-l din toată inima. Numai că ce vei face în ziua în care îl vei epuiza? Vei căuta un altul şi aşa mai departe?
M – Nu este nici un motiv particular pentru reîntoarcerea mea în această lume, un lucru pe
care aş risca să nu-l fi împlinit?
R – Minunate maestre, înţelepciunea este fructul emoţiilor tale.
Emoţiile sunt cele ce fac diferenţele între entităţile ce se încarnează pe acest plan. Nu veţi mai cunoaşte experiențele deja înţelese, căci nu veţi mai avea dorinţă. În schimb veţi fi atrasă de cele care au rămas ca să le înţelegeţi; ele vă vor tenta, vă vor entuziasma, vă vor intriga, vă vor lasa perplexă. Și aceste aventuri sunt promisiunea împlinirii şi a înţelepciunii. Dacă vă veţi încuviinţa să fiţi, să ascultaţi înclinaţiile puternice ale fiinţei dumneavoastră, Eu-L să crească în înţelepciune şi să cunoscă perpetua bucurie.
Acum, maestre, permiteti-mi să vă învăţ aceasta, care vă va ajuta în perplexitatea dsv: dacă aveţi neapărată nevoie de un motiv de a exista, care va fi ce! Ce va acompania din eternitate în eternitate, să ştiţi că este „iubirea de Sine”. Această iubire va dura întotdeauna. Iubirea de Sine va supravieţui mereu, atunci când dorinţa de una sau alta, odată împlinită, va fi înlocuită cu alta. Faceţi în aşa fel ca să dezvoltaţi înţelepciunea în voi şi dragostea profundăpentru voi, altfel spus faceţi aceste lucruri prin care să creşteţi în proprii voştri ochi – ochi extrem de perspicaci.
Dumneavoastră, maestre, sunteţi obiectivul vieţii voastre. Cel care trece pragul său nu-şi mai spune: „trebuie să fac aceasta sau aceea” sau „destinul este acela sau acesta”, ci se implica în treaba fiinţării, trăind clar clipa, acela cunoaşte o mare fericire şi o mare libertate, el se lasă în voia vieţii şi o trăieşte aşa cum ea trebuie cu adevărat trăită.
Obiectivul vieţii dumneavoastră este de a fi!
