M-am născut pentru succes,
nu ca să eșuez.
Am fost născut ca să triumf, nu să-mi plec capul înfrânt. Am fost născut să gust victoria, nu să mă tângui și să mă văicăresc.
Ce s-a întâmplat cu mine? De când visurile mele s-au prăbușit în cenușia mediocritate în care oamenii de rând se aplaudă unul pe altul ca fiind extraordinari?
Nimeni nu e mai înșelat de altul ca de sine însuși. Lașul este convins că este doar prudent, iar săracul crede ca practică abstinența. Nimic nu e atât de ușor ca a te amăgi singur, pentru că este întotdeauna ușor de crezut ceea ce vrem să credem. Nimeni, în viața mea, nu m-a dezamăgit atât cât m-am dezamăgit singur.
De ce încerc mereu să-mi ascund micile împliniri sub pătura cuvintelor, care mă fac să muncesc mai puțin sau mă scuză pentru lipsa mea de abilitate? Cel mai rău lucru este că am început să cred în scuzele mele, astfel încât am ajuns să îmi vând zilele pentru un bănuț, consolându-mă singur că lucrurile ar putea fi și mai rele.
Gata!
Este timpul să mă privesc atent în oglindă până când îmi voi da seama că dușmanul meu cel mai de temut… sunt eu însumi. În cele din urmă, într-un moment magic, cu ajutorului primului pergament, vălul amăgirii de sine se va ridica de pe ochii mei.
Acum știu că sunt trei feluri de oameni în lume.
Primii învață din propria lor experiență – aceștia sunt înțelepții. Următorii învață din experiența celorlalți – aceștia sunt cei fericiți. Și ultimii nu învață nici din propria lor experiență, nici din a celorlalți – aceștia sunt nesăbuiții.
Eu nu sunt un nesăbuit. De acum înainte, voi sta pe propriile mele picioare, iar îngrozitoarele cârje ale autocompătimirii si automulțumirii le voi arunca pentru totdeauna.
Niciodată de acum incolo, nu îmi va mai fi milă de mine si nu mă voi mai considera un nevolnic.
Cât de nesăbuit am fost când am stat in disperare, pe marginea drumului,
privind cum trec oameni plini de succes și oameni avuți.
Au fost ei binecuvântați oare cu capacități speciale, cu o rară inteligență, cu un curaj eroic, cu o ambiție puternică și cu alte calități de excepție, pe care eu nu le am? Au avut ei mai multe ore pe zi decât mine ca să își îndeplinească mărețele lor îndatoriri? Au avut ei inimile pline de compasiune și sufletele încărcate de iubire mai mult decât mine? NU! Dumnezeu nu are favoriți. Cu toții suntem făcuți din același aluat.
Acum știu, de asemenea că tristețea și renunțările din viața mea li s-au întâmplat și altora.
Chiar și cei mai înțelepți și mai plini de succes din lume suferă de decepții, dureri și eșecuri, dar ei, spre deosebire de mine, au învățat că nu există pace fără necazuri, odihnă fără oboseală, bucurie fără suferință, victorie fără bătălie; și acesta este prețul pe care îl plătim cu toții pentru a trăi.
A fost o vreme când am plătit prețul din toată inima și cu ușurință, dar dezamăgirile constante și înfrângerile mi-au erodat mai intai încrederea, apoi curajul, la fel cum o picatură de apă distruge în timp cel mai dur granit. Toate acestea au rămas acum în urma mea. Nu mai sunt dintre cei ce trăiesc ca si cum ar fi morți, mereu în umbra altora, ascunzându-se în spatele părerilor de rău și al pretextelor, în timp ce anii se irosesc.
Niciodată de acum încolo, nu îmi va mai fi milă de mine si nu mă voi mai considera un nevolnic.
Acum știu că răbdarea și timpul
pot face mai mult decât forța și pasiunea. După ani de frustrări, vine vremea recoltei. Tot ceea ce am făcut pentru a împlini și tot ceea ce am sperat să împlinesc s-a întâmplat și se va întâmpla prin trudă, răbdare, perseverând, ca o furnică ce-și construiește mușuroiul, fir de nisip cu fir de nisip, gând după gând, pas cu pas.
Succesul, când vine peste noapte, deseori pleacă odată cu venirea zorilor.
Acum sunt pregătit pentru o viată plină de fericire, pentru că, în sfârșit, mi-am dat seama de puternicul secret ascuns în anii în care am fost tratat atât de dur.
Eșecul este, într-un sens, drumul către succes, întrucât fiecare descoperire a ceea ce este fals ne face să căutam cu seriozitate adevărul, și fiecare experiență nouă ne arată o anume formă de eroare pe care va trebui apoi să o evităm cu grijă. Calea pe care pășesc, deseori udată cu lacrimi, nu înseamnă o călătorie irosită.
Niciodată de acum încolo, nu îmi va mai fi milă de mine si nu mă voi mai considera un nevolnic.
Îți mulțumesc, Doamne,
că joci cu mine astăzi jocul tău și pui în mâinile mele aceste prețioase pergamente. Am fost în cea mai rea situație din viața mea, dar ar fi trebuit să știu până acum că întotdeauna lucrurile iau o altă întorsătură.
Nu voi mai privi în trecut cu tristețe. Nu mă voi mai întoarce. În schimb, cu aceste pergamente, voi da formă prezentului, pentru că este prezentul meu și voi merge înainte, fără frică, fără îndoială, fără disperare pentru a-mi întâlni viitorul misterios.
Am fost creat după chipul și asemănarea Domnului. Nu există ceva ce nu pot obține dacă încerc.
Niciodată de acum încolo, nu îmi va mai fi milă de mine si nu mă voi mai considera un nevolnic.
