TU
Dacă am face cu toții așa cum spui tu și să căutăm o viață de solitudine, cine ar guverna atunci complexitatea politică a unei țări, cine ar gestiona schimbările economice ale unei națiuni, sau ar potoli discriminările religioase, rasiale sau sociale care aduc învălmășeală în lume?
VISĂTORUL
Guvernare înseamnă stăpânire de sine. Atâta timp cât crezi că politicienii au puterea de a-ți conduce viața exterioară iar religia aceea de a-ți pune în ordine viața interioară, vei fi dezamăgit.
De aceea, înainte ca lumea exterioară să fie distrusă de politicieni, preoți și oameni de știință, pătrunde în lumea ta interioară și intră în contact cu propria-ți Integritate.
Este unica siguranță care ți-a mai rămas, singurul adăpost împotriva virușilor și a răului, împotriva terorismului și a războiului nuclear, împotriva sinuciderii globale.
Stăpânirea de sine este unica guvernare care poate conduce lumea.
Puterea de a fi prezent în interior proiectează un loc unde nu există divizări, conflicte, limite între tine și ceilalți. Unde există suferință, orbirea ta este chiar cauza ei, și unde există conflicte, suferința ta este chiar rădăcina lor.
Ca să ai altă lume, trebuie să îți schimbi visul și asta este cea mai dificilă sarcină.
Vindecarea ta va fi vindecarea umanității și Integritatea ta va fi salvarea lumii.
Singura guvernare adevărată este stăpânirea de sine.
Nu îți dedici timp pentru tine însuți. Eşti mereu „departe de casă”, departe de tine însuţi, de adevărata ta natură de creator.
Nu visezi! Bunăstarea pentru tine este a fi cu alti oameni, în mijlocul oamenilor, în umbra lor. A fi in lumea exterioară este pentru tine la fel de necesar cum este respiraţia indispensabilă. A petrece timp singur este pentru tine insuportabil. Cauţi certitudinea lumii exterioare, încerci să o găsești în ochii altora. Asta pentru că nu te iubeşti pe tine însuţi.
Această incapacitate de a te iubi pe tine însuti duce la o autodistrugere interioară, care se poate materializa în diferite forme: prin autoagresiune, droguri, alcool, atitudini și obişnuinţe vătămătoare, provocând aparent accidente impredictibile si involuntare. Incapacitatea de a fi solitar, nevoia de alţii – să minţi și să te ascunzi – sunt simptome inconştiente ale unei înclinaţii autodistructive.
Solitudinea este curaj. Ea trebuie să îți fie prietenă.
Trebuie să înveți să te simți bine pe cont propriu, să te iubești pe tine însuți. Să stai în solitudine înseamnă să te construiești pe tine însuți, să-ți întărești sinele. Este necesar să știi cum să transformi singurătatea în solitudine.
Dacă nu trăiești momente frumoase într-o solitudine conștientă, intenționată, creativă, viața te va obliga să trăiești momente neplăcute într-o singurătate forțată.
Închide ochii și simte-ți propria companie. Astfel, fiind cu tine însuți, dobândești putere. Puterea nu îți poate fi dată de alții. Puterea este stăpânirea de sine. Construiește-te din interior. Devino un profesor al propriei persoane. A construi Putere înseamnă a elimina tot ce ai fost învățat în cei șapte ani de acasă. Puterea însemnă să renunți la tot ceea ce crezi că ai înțeles, la certitudini false, la gânduri și opinii la mâna a doua.
Ceilalți sunt proiecțiile umbrei noastre.
Ei sunt starea noastră solidificată. Când dispar anumite stări, dispar, de asemenea, anumite evenimente și anumiți oameni din viața noastră. Să te duci către lumină înseamnă să lași umbrele în spate. Ca să urci, să te integrezi pe tine însuți și să te iluminezi, trebuie să sacrifici ceva. Viața unui visător nu va accepta nici măcar un strop de incertitudine. Înțelegând asta, fie vei cădea în justificări, în văicăreală și în acuzații, fie te vei dedica evoluției tale, perfecționării tale.
Ceilalți sunt acolo doar dacă te îndepărtezi de tine însuți, doar dacă te deteriorezi și te dezintegrezi într-un milion de bucăți. Oamenii ies, merg la restaurante, la cinema, la club, iar parte la adunări sociale ca să fie cu alții, ca să-i întâlnească pe alții. Dar când ceilalți au prea multă semnificație în viața ta, mai devreme sau mai târziu vei fi prins în capcană.
Dacă te bazezi doar pe evenimente externe, dacă-i aștepți pe alții, căutând aprobare sau validare în ochii lor – dacă te bazezi pe sex, pe mâncare, pe somn, ca singure mijloace pentru „a te simți viu”, vei deveni mărunt precum un grăunte de nisip.
Bazează-te pe tine însuți! Contează pe tine.
Conștientizează că deții toată puterea în interiorul tău și că vei Fi. Eliberează-te de timp. Eliberează-te de lume, de creația care ți-a dat naștere. Atașamentele care te fac să te simți în siguranță – o carieră, o căsătorie, un copil, un rol ș.a. – pun un gard interior în jurul unei părticele de existență, circumscriind-o, limitându-te și făcându-te să te simți în siguranță.
În prezent, evenimentele, întâmplările și ceilalți te fac să te simți viu. Confunzi experiențele cu viața. Dar nimic nu poate veni vreodată din lumea externă. Nu există vreo experiență sau vreo informație pe care să o poți învăța de la ceilalți. Când îi întâlnești pe ceilalți, trebuie să îi folosești precum niște pași luminoși – trebuie să cunoști toate categoriile și tipologiile de oameni, sorbi întreaga lor existență într-o clipită și să mergi mai departe.
Ceilalți sunt acolo doar pentru înțelegerea ta, ca să îți dezvălui stările tale interioare și să te ducă mai departe. Orice persoană întâlnești, orice situație sau rol în care te găsești, trebuie folosite ca o haină pe care o porți și o schimbi când nu ți se mai potrivește.
Acesta este jocul întâlnirilor.
O perioadă vei continua să întâlnești aceleași personaje, dar la un nivel superior de responsabilitate, până când îți vei da seama că nu e nimeni de cunoscut, de întâlnit sau de folosit „acolo”, în afară de tine. Cu această înțelegere, lumea se întoarce la proporția corectă… devine foarte mică – îți dai seama că este fragilă, că are nevoie de hrănire, că are nevoie să i se dea viață… și doar tu poți face asta.
Un visător îi creează pe ceilalți, creează evenimentele; creează și știe că este singurul creator al fiecărei părticele a universului său personal.
Așa că oprește-te. Închide ochii și privește în interior, acolo unde nu există moarte. Umple-te de viață și apoi întâlnește lumea, pe alții, evenimentele și observă că totul este deja făcut, este doar o reflexie a ceva ce ai cucerit în interior.
