Schimbă Visul!
Schimbă ceea ce visezi. Schimbă ceea ce oglindești.
Schimbă evenimentele, pe ceilalți… lumea.
Schimbă trecutul! Schimbă destinul!
Schimbă ceea ce pare imposibil, de neînvins și inevitabil.
Stă în puterea ta să schimbi…
să schimbi însăși cauza necazurilor și a greutăților:
TU, cel de neschimbat.
Învață să stai de unul singur,
să fii solitar, să stai cu tine însuți, altfel vei avea mult de suferit. Indiferent de stadiul vieții sale, dacă un om ar putea observa ce se întâmplă cu adevărat cu el însuși, ar vedea că trăiește într-o stare de nefericire, de nemulțumire…
Ca să fii viu trebuie să te antrenezi… Acest antrenament este un angajament full-time(tot timpul). Învață să te simți bine singur! Dacă nu te antrenezi pe tine însuți, te vei strădui să rămâi printre oameni, vei căuta un job(serviciu) care nu îți place și te vei prinde într-un mariaj care nu te va face fericit – toate, doar pentru a fi ca alții(și cu alții).
ÎNVAȚĂ SĂ STAI BINE PE CONT PROPRIU. Lumea ar trebui să fie construită în interiorul tău de tine și numai de tine. Nu există interior și exterior. Există doar creativitate. În mulțime renunți la a mai fi Creator și ești pe cale să fii creat. Ca să trăiești pentru totdeauna, nu trebuie să pierzi nici o secundă; o secundă de uitare te va face să cazi în infern și să pierzi tot ce ai câștigat în ani de muncă.
Ce îți spun acum este despre cum să trăiești în Paradis
Paradisul, fericirea și succesul nu pot fi trăite în exterior, împreună cu ceilalți. Ele pot fi create doar în interior și în acest moment. Ce vezi în exterior s-a întâmplat deja. Antrenează-te să ai paradisul în interior. Un Paradis portabil. Nu există regulă, prieten, relație care să ne facă să rămânem în paradis, doar noi înșine – nicio căsătorie, ori muzică, sex, droguri și nici un preot, maestru sau guru care să ne poarte spre paradis, doar noi înșine. Amintește-ți! Nu există două lumi, tu și ceilalți.
Cu cât ești mai mult tu, cu atât sunt mai puțin ceilalți. Cu cât ești mai aproape de tine însuți, cu cât ești mai conectat cu „aici și acum”, cu atât mai puțin lumea externă, cu jocul său aparent al contrariilor, va fi atrăgătoare pentru tine. Când vei fi înțeles asta, tot ceea ce este superfluu(inutil) va dispărea. Totul va deveni mai profund. Cu cât te apropii mai mult de tine însuți, cu atât este mai puțin spațiu pentru ură și cu atât esta mai mult spațiu pentru viață, care să devină mai profundă, să devină superioară.
Viața ta nu este făcută din evenimente exterioare, ci din stări interioare
Așa că oprește-te să mai cauți în altă parte – cunoaște-te pe tine însuți! Fii tu însuți! Întoarce-te la Sursă, scufundă-te adânc în interior și, ORICE S-AR ÎNTAMPLA ÎN LUME, FII „INACCESIBIL”. Când ești eliberat de lume, poți face ceva pentru ea. Atât timp cât te identifici cu ea, te pierzi în ea, ești prizonier al ei, ești neputincios în a o schimba, și, orice ai face, dimpotrivă, ii vei agrava situația.
Odată ce îți dai seama că totul vine din interior – că lumea în care trăiești nu a fost proiectată pe tine, ci de către tine, TEAMA ÎNCETEAZĂ. Rămâi în starea de atenție lăuntrică și lipsă de frică, indiferent de ce poți întâlni în viață, dacă ai câștig sau pierdere, plăcere sau durere, boală sau sănătate, victorie sau înfrângere, dacă oamenii te laudă sau te critică. Rămâi într-o stare de armonie și liniște interioară, indiferent de ce se întâmplă în afara ta.
Asta e calea prin care poți schimba lumea.
Amintește-ți! Nu există violență în lume, nici crimă, nici sărăcie sau foamete. Nu există război, revoluție, terorism sau genocid. Nici „acte ale lui Dumnezeu” sau dezastre inexplicabile; nici boală, îmbătrânire sau moarte. Exiști doar tu, prizonier al propriilor tale fantezii morbide; doar tu – victima inconștientă a iadului pe care îl porți în interior. Doar tu: un Dumnezeu neglijent, care și-a uitat adevărata natură… și a uitat să se iubească pe sine.
Ești un Creator sau o victimă a lumii? Ești vânător sau vânatul? Vezi lumea sau ești visat de ea? Asta depinde de nivelul tău de înțelegere.
Nu există nimic mai obiectiv decât subiectivitatea. Și nu există nimic mai subiectiv decât obiectivitatea. Viziunea și Realitatea sunt unul și același lucru. Exact în această clipă tu creezi lumea în care locuiești. De crezi în separare și în lupta pentru supraviețuire, atunci îți vei vedea fragmentarea și durerea interioară reflectate peste tot, iar percepțiile tale vor fi conduse de îndoială și de frică. Vei locui într-o lume a morții și a trupurilor care se luptă, se omoară și se devorează unele pe altele.
„Crede ca să vezi” este LEGEA.
A crede ca să vezi te face Creatorul și Maestrul întregii lumi. A vedea ca să crezi te face sclav și victimă a unei realități dureroase pe care tu însuți o proiectezi.
Amintește-ți asta în viața ta atunci când pare că nimic nu merge bine, atunci când simți că greșești cu ceva. Tu nu faci greșeli. Poți face doar ceea ce ești. O mașină nu face erori. Face doar ceea ce este programată să facă. Nu poate să își schimbe propria construcție, propria natură, propriul destin. Mașinile sunt născute și mor mașini. Nu pot ieși din comanda lor automată. Indiferent cât de mult vor încerca, ele rămân marionete mișcate de forțe externe.
Viața este ceea ce Visezi.
Dacă te asculți pe tine însuți, dacă înregistrezi ceea ce simți, ce pare că se întâmplă în interiorul tău chiar în acest moment este mai degrabă ce se întâmplă pe parcursul întregii zile, în fiecare zi a existenței tale.
Identificat așa cum ești cu lumea, cu superficialitatea și cu tot ce te ține ocupat în fiecare zi, nu îți dai seama că aceste stări ale ființei pe care arareori ești capabil să le vezi în tine însuți îți conduc viața. Ele se ivesc, te oprimă și te supun la mii de morți interioare în fiecare zi, până te aduc la moartea fizică finală. Omul obișnuit este condamnat la moarte.
Cel mai bun indicator al nivelului tău de înțelegere este cum faci față provocărilor și atacurilor Vieții, atunci când apar. Poți folosi provocările Vieții să te trezească sau le poți lăsa să te tragă într-un somn și mai adânc. Este imposibil să te afli într-un război, dacă nu produci război în tine însuți – dacă nu visezi la el. Războiul, sărăcia, eșecul, boala, moartea sau orice alt dezastru nu sunt realități obiective. Nu există în afara noastră. Ele devin reale doar dacă visezi la ele.
Dar ești atât de convins că Universul este un loc ostil unde tu ești victimă a forțelor exterioare, asupra cărora nu ai control deloc! Ai adoptat divizările și distorsiunile tale interioare ca pe ceva adus de lumea exterioară, când, de fapt, ele sunt pur și simplu proiectate pe ecranul realității externe din Ființa ta interioară, fragmentată.
Pentru a umple golul dintre vis și realitate, trebuie mai întâi să scapi de credința ta în iluzii,
trebuie să îți dai seama că ale tale credințe în separare, limitare, lipsă, pierdere, durere, luptă, boală, naștere și moarte nu sunt reale, ci doar o descriere a realității. Trebuie să înveți cum să nu minți – mai întâi să nu te minți pe tine însuți. Este timpul să abandonezi viziunea ta conflictuală asupra lumii.
E TIMPUL SĂ MORI FAȚĂ DE TOT CEEA CE ESTE LIPSIT DE VIAȚĂ.
Este timpul să renaști. Este cea mai mare aventură pe care un om o poate imagina: recâștigarea proprie Integrități pierdute.
TU
Când privesc înapoi spre unele dintre cele mai dureroase momente din viața mea, sunt deseori copleșit de regrete. Putem vreodată vindeca rănile trecutului?
VISĂTORUL
Nu poți schimba trecutul până nu înțelegi că prezentul este cel care îi dă formă.
Orice obții în acest moment este distribuit simultan în toate direcțiile Dacă prezentul este perfect, și trecutul se va alinia acestui perfecțiuni.
Fiecare eveniment din trecut este doar o rezonanță cu vibrațiile pe care corpul tău le trimite chiar în această clipă.
Aripile lipite cu lipiciul autojustificării vor cădea și doar acela ce și-a construit aripi reale se poate confrunta cu marea aventură.
Cine își învinge divizarea interioară o va înginge și pe cea exterioară.
Cine se unește pe sine în interior se va uni și în exterior.
