A fost odată ca niciodată…
un discipol care îl întrebă pe maestrul său: – Care este lucrul ce mă separă de adevăr? Maestrul îi spuse: – Nu ești singurul care este separat de adevăr, mai sunt și alții. Îți voi spune douăsprezece povestioare care iți vor părea simple.
Trebuie să meditezi asupra acestora tot timpul și chiar de ți se va părea că le-ai înțeles, nu te opri din a medita asupra lor până ce aceste simple povești vor căpăta proporții uriașe și până vor deveni din nou simple.
I. Prima poveste:
A fost odată ca niciodată o picătură într-un Ocean ce spunea că nu există Ocean. Tot astfel se întâmplă cu mulți oameni. Trăiesc înlăuntrul lui Dumnezeu și spun că nu există Dumnezeu.
II. A doua poveste:
“Vreau să fiu liberă” spuse picătura de apă din mijlocul Oceanului; și oceanul în compasiunea sa a ridicat-o la suprafață. “Vreau să fiu liberă” spuse din nou picătura de apă și soarele auzindu-i glasul o așeză într-un nor. “Vreau să fiu liberă” spuse picătura încă o dată și norul o eliberă iar aceasta căzu din nou în Ocean.
III. A treia poveste:
O picătură intelectuală este o picătură intelectuală, dar nu mai aparține Oceanului.
IV. A patra poveste:
“Nici o picătură nu are nici o valoare” spuse picătura din mijlocul Oceanului.
V. A cincea poveste:
“Fără nici o îndoială, există un lucru de care eu mi-am dat seama, eu sunt mai importantă decât oceanul.” Spuse picătura din ocean.
VI. A șasea poveste:
“Nu voi putea niciodată să ajung la Ocean” spuse picătura din Ocean.
VII. A șaptea poveste:
“Oh, ce-mi pasă mie de Ocean” spuse picătura din Ocean.
VIII. A opta poveste:
Era odată o picătura care-și regreta soarta, la urma urmei, ea era în mijlocul Oceanului și nu știa nimic despre Ocean.
IX. A noua poveste:
O picătura din Ocean chemă toate celelalte picături să i se alăture pentru a se răscula împotriva Oceanului.
X. A zecea poveste:
“Prin puterea cu care am fost investită” spuse picătura din Ocean, “prin puterea cu care am fost investită, de astăzi sunteți excluse din Ocean.”
XI. A unsprezecea poveste:
“Tu te afli în mijlocul iubirii mele” ii spuse Oceanul picăturii de apă. Dar picătura nu auzi Oceanul pentru că era plină de iubire pentru altă picătură.
XII. A doisprezecea poveste:
“Dacă aș putea cuprinde” gândi o picătură “fiecare picătură cu dragostea mea atunci aș deveni Oceanul.” Cum gândi aceasta, picătura începu să reverse dragostea sa asupra tuturor picăturilor, pe rând.
Dar era o picătura care îi făcuse un mare rău și deși era capabilă de o mare iubire, picătura nu putu să o ierte. Și pentru că nu putu să-și reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu să devina Oceanul.
Discipolul îl întrebă pe maestrul său: – A existat vreodată o picătură care a devenit Oceanul ? Și maestrul îi spuse ultima sa poveste: Era odată o picătură care căuta Pacea Oceanului, ce căuta Profunzimea Oceanului.
Dorința îi era mare și puterea de iertare îi era mare și deodată Oceanul îi spuse:“Tu și cu mine, noi suntem una.” Și Oceanul își deschise larg brațele și îmbrățișă picătura, și tot ce aparținea Oceanului deveni și al picăturii. Ea se pătrunse de pacea Oceanului, se întinse pe toată suprafața Oceanului și prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.
– Află astfel, o ucenicule, că Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc și că-i primește în măreția sa pe cei ce o doresc cu adevărat.
– Dar ce se va întâmpla dacă o astfel de picătura devine murdară? întrebă discipolul. Maestrul râse din toată inima: – O picătură nu poate deveni atât de murdară încât oceanul să nu o poată curăța.
