Sau să presupunem că aveți probleme cu furia. Vă enervează cele mai stupide și mai tâmpite chestii, fără să înțelegeți de ce. Faptul că vă enervați atât de repede vă enervează și mai tare. Apoi, în timpul ieșirilor voastre josnice de furie, vă dați seama că un om furios mai tot timpul este un om superficial și rău. – Continuă să citești și să înțelegi Perfidul cerc vicios Legea efortului inversat –
Și detestați asta. Detestați atât de mult asta că deveniți furioși pe voi înșivă. Uitați-vă la voi:
Sunteți furioși pe voi pentru că v-ați enervat pe faptul că sunteți furioși. Dracu’ să te ia de perete! la un pumn de-aici. Sau sunteți atât de îngrijorați să nu care cumva să greșiți vreodată că deveniți îngrijorați pentru câte griji vă faceți. Sau vă simțiți atât de vinovați pentru orice greșeală că ajungeți să vă simțiți vinovați pentru câtă vină simțiți. Sau sunteți triști și singuri atât de des că doar gândul la asta vă face să fiți și mai triști și singuri. Bun venit în perfidul cerc vicios. Probabil că ați ajuns de multe ori în el. Poate chiar în momentul ăsta: „Dumnezeule, eu trec prin bucla asta tot timpul – ce ratat sunt. Ar trebui să mă opresc.
– Perfidul cerc vicios Legea efortului inversat – 0, Doamne, mă simt așa un ratat când îmi spun că sunt ratat.
N-ar trebui să-mi mai spun asta. Ah, rahat! Iar am făcut-o. Vezi? Sunt un ratat! Ah!“ Calmează-te, amigo! Mă crezi sau nu, chestia asta face parte din frumusețea de a fi o ființă umană. În primul rând, să ne amintim că foarte puține animale din lume dețin abilitatea de-a gândi logic, însă noi, oamenii, ne bucurăm de luxul capacității de a ne gândi la propriile gânduri. Abilitatea asta îmi permite să mă gândesc să caut niște videoclipuri cu Miley Cyruspe YouTube, pentru ca imediat să mă gândesc ce nebun sunt că-mi doresc să văd clipuri cu Miley Cyrus pe YouTube. Ah, miracolul conștiinței! Problema e următoarea: societatea contemporană, prin intermediul minunilor culturii consumeriste și al rețelelor sociale de tip
„hei-uite-viața-mea-e-mai-cool- decât-a-ta”,
a produs o întreagă generație de oameni care cred că nu este deloc în regulă să ai experiențe negative – anxietate, frică, rușine etc. Uitați-vă la fluxul de informații de pe rețelele de socializare: acolo toată lumea o duce extraordinar. lată, săptămâna asta s-au căsătorit opt oameni! O puștoaică de șaisprezece ani, vedetă de televiziune, a primit un Ferrari de ziua ei. Alt puști tocmai a câştigat două miliarde de dolari inventând o aplicație care-ți aduce automat hârtie igienică atunci când rămâi fără.
În timpul ăsta, tu stai acasă și-ți speli pe dinți pisica. Te gândești fără să vrei că viața ta e chiar mai nasoală decât credeai. Perfidul cerc vicios a devenit o epidemie de tip borderline(eng. la limită), transformându-i pe mulți dintre noi în indivizi super stresați, super nevrotici și super dezgustați de sine.
Bunicul, la vremea lui, când se simțea de tot rahatul, își spunea: „Măi, să fie, chiar mă simt ca o balegă azi. Eh, asta-i viața. la să mai adun niște fân”. Dar azi? Azi, când ne simțim aiurea, fie și pentru cinci minute, suntem bombardați cu 350 de poze cu oameni complet fericiți trăind niște vieți al naibii de minunate, așa că devine aproape imposibil să nu ne spunem că e ceva în neregulă cu noi. Necazurile încep în această ultimă fază. Ne simțim prost din cauză că ne simțim prost. Ne simțim vinovați pentru că avem sentimente de vinovăție. Ne înfuriem pe faptul că ne-am înfuriat. Devenim anxioși din cauza anxietății noastre.
Perfidul cerc vicios Legea efortului inversat – > Ce e în neregulă cu mine?
Din cauza asta e atât de important să nu te îngrijorezi. Nepăsarea va salva lumea. O va salva dacă acceptăm că e o lume nebună și că e în regulă să fie așa, pentru că așa a fost mereu și așa va fi și de-acum înainte. Când nu-ți mai pasă că nu te simți bine, scurtcircuitezi bucla feedbackului diavolesc; îți spui „Mă simt ca naiba, dar cui îi pasă?“. După care, parcă suflat cu un praf magic de nepăsare, încetezi să te mai urăști pentru că te simți prost.
George Orwell spunea că, pentru a vedea ceea ce ai în fața ochilor, e nevoie de un efort constant. Ei bine, soluția depășirii anxietății și stresului e chiar în fața ochilor noștri, dar noi n-o vedem pentru că suntem prea ocupați să ne uităm la pornografie și la reclame despre aparate care-ți dezvoltă musculatura abdominală, dar care nu funcționează, și să ne mirăm că nu călărim blonde perfecte și că nu avem abdomenele superbe din reclame.
În mediul online facem glume despre „problemele lumii a-ntâia“,
dar adevărul e că am devenit victimele propriului nostru succes. Problemele de sănătate cauzate de stres, tulburările de anxietate și cazurile de depresie s-au înmulțit copleșitor în ultimii treizeci de ani, în ciuda faptului că azi avem toți televizoare plate cu diagonală mare și primim cumpărăturile direct la domiciliu dacă nu avem timp să mergem la piață. Criza pe care o traversăm nu mai este de natură materială, ci existențială, spirituală. Avem la dispoziție atât de multe lucruri și posibilități că nu prea mai știm de ce să ne pese și de ce nu.
Fiindcă acum există o grămadă de lucruri pe carele putem vedea sau cunoaște, ne confruntăm și cu o grămadă de modalități prin care descoperim că nu suntem la înălțime, că nu suntem suficient de buni, că situația nu e atât de grozavă pe cât ar putea fi. Iar asta ne macină pe dinăuntru.
