Tot cee ce există pe planeta Pamânt poseda patru tipuri de energie diferită:

fizică, emoțională, mentală și psihică, care vibrează de la lent la foarte repede. Iată cum funcționează. Rocile, plantele și animalele au un embrion numit suflet nemuritor(psihic) ascuns într-un corp „muritor” cu trei învelișuri: fizic, emoțional, mental. La minerale și la tot ceea denumim „fără viață”, învelișul fizic este primordial, iar celelalte două învelișuri ale corpului rămân embrionare.

În plus, pe lângă embrionul sufletului lor nemuritor, plantele și animalele posedă un corp cu două învelișuri evoluate: fizicul si emoționalul(vital și astral). Cum învelișul lor mental este latent(plante) sau puțin evoluat(animale) în comparație cu al nostru, aceste ființe întruchipate în materie nu pot ieși în mod conștient din programul de supraviețuire. Corpurile mineralelor, plantelor și animalelor rămân în continuare în stadiu de supraviețuire și frică de moarte. Sufletul lor este în viață și nu simte frica, pentru că este nemuritor. Singură, ființa umană, grație mentalului evoluat, poate reuși să scape într-o bună zi din stadiul de supraviețuire și moarte, cu condiția de a-și pune mentalul în serviciul sufletului(viață), și nu în serviciul lui ego(moarte).

„Dar, dacă eu sunt un suflet nemuritor, ce este moartea?”

Moartea reprezintă dizolvarea corpului(fizic, emoțional și mental). Iar sufletul continuă să existe sub aceeași formă pe care a avut-o. În sfârșit, morții nu sunt morți, ei sunt doar invizibili pentru ochii noștri. Deci moartea nu există. Eventual, sufletul meu controlează în totalitate corpul meu și îi permite să devină nemuritor ca el. În așteptare, rămân la stadiul de supraviețuire, în frică; corpul meu este epuizat și se dizolvă. Este sfârșitul supraviețuirii. Marea problemă este că m-am identificat cu propriul meu corp. Nu observ că sunt un suflet într-un corp. Este ca și când mă identific mai degrabă cu automobilul decât cu șoferul lui.

Să presupunem că eu conduc, de obicei, un BMW decapotabil roșu. Este vechi și într-o zi se strică definitiv. Îsi încheie zilele într-un cimitir de automobile iar piesele sale sunt reciclate. Atunci, îmi cumpăr un Audi nou de culoare albastră. Vecinii mei nu mă recunosc de la distanță, pentru că sunt obișnuiți să mă vadă într-un BMW roșu. Sunt aceeași persoană, însă într-un vehicul diferit. Aceeași poveste se aplică corpului meu(fizic, emoțional și mental). Acesta este diferit la fiecare încarnare, dar sufletul meu, el, rămâne nemuritor.  Oricum, se schimbă în mod constant, pentru că evoluează în conștiență…

Din cartea: “Evoluția spre… noua Specie, enunțat de Ghis, cules și redactat de Mado, din Volumele Personocrației(Volumul 1) Editura Evoluționism”

Text redactat de Robert Pope.