V-ați întrebat vreodată de ce ne reîncarnăm și care ar fi adevăratul scop al fenomenului reîncarnării umane? De ce avem o viață atât de scurtă, în care, în cea mai mare parte a acesteia, singurele căi ale evoluției spirituale “înseamnă” învățători și religii foarte dubioase?! V-ați întrebat de ce oare aceste religii sunt construite pe baza unor structuri ierarhice? V-ați întrebat vreodată de ce există atât de mult rău în lume și de ce oamenii răi devin lideri?! Și, referitor la reîncarnare, marea întrebare: de ce nu ne amintim viețile anterioare?! Cum putem rezolva problemele din trecutul nostru, dacă nici măcar nu ni-l amintim?!


Trecem prin viețile actuale, cu trecutul care ne bântuie dar pe care nu-l putem vedea. Ducem cu noi vechile obiceiuri și trăsăturile de sine de dinainte, dar nu avem nici cea mai vagă idee de unde provin. Cei mai mulți dintre noi nu avem nici cea mai vagă idee despre cum anume trecutul ne afectează prezentul. Acestea fiind spuse, cum putem rezolva problemele noastre din trecut, mai ales că ele ne afectează (chiar) și în această viață?!


Ce preot, învățător spiritual, canalizator, sau yoghin au răspuns în mod satisfăcător la întrebarea de ce nu ne amintim viețile anterioare?! Răspunsul ne poate lăsa mască!

Textele Vedice și Puranele descriu faptul că, în timpurile vechii Epoci de Aur umanitatea trăia o viața lungă. Oamenii de atunci își petreceau viața în meditație profundă, și trăiau în echilibru și armonie cu Mama-Natură. Apoi, s-a întâmplat ceva. În legendele, miturile și textele antice este descrisă Căderea Omului.


„La origine, omul este perfect…o ființă divină care a degenerat în ceea ce suntem acum.” – R.A. Schwaller de Lubicz (Miracolul Egiptean)


„Omul primordial a fost adevăratul și reprezentativul model uman…apoi, tot progresul umanității (deși aparent a dus spre mai bine) a reprezentat o cădere neîncetată. Toți cei de după omul primordial au onorat și s-au închinat primilor părinți, privindu-i și considerându-i ca fiind Zei ai Luminii, Cunoașterii și Măreției.” – Joseph A. Seiss (Evanghelia Stelelor)


„Apoi, ea a profețit apropierea sfârșitului Epocii Divine și începutul uneia noi, în care florile nu vor mai crește vara, vacile vor da mai puțin lapte, femeile vor fi nerușinate și bărbații își vor pierde vigoarea, copacii nu vor mai avea fructe și nici mările pește, oamenii bătrâni vor judeca greșit și legiuitorii vor face legi nedrepte, războinicii se vor vinde unii pe alții, oamenii vor fura unul de la celălalt…atunci, nu va mai exista virtute pe lume.” – (Profețiile lui Badb, Zeița Irlandeză a Războiului)


Așadar, ce a determinat această Cădere? Știm că, la un moment dat, au venit niște Zei din cer învățându-i pe oameni agricultura și creșterea animalelor (de fapt, înrobirea acestora). Odată cu această cunoaștere a început construcția de orașe, au apărut regii și sistemele ierarhice de control, armatele, războiul, sclavia, închinarea și jertfele aduse acelor “Dumnezei“. Toate aceasta au însemnat Căderea Omului. Omenirea a căzut din starea de a fi în echilibru și armonie cu Mama-Natură… astfel, ea a început să-și piardă virtutea.

Cine au fost acești Zei care au venit și au oferit omenirii această cunoaștere și de unde anume au venit? Ei nu sunt de pe Pământ… au venit să înrobească omenirea… au cerut să fie adorați… au venit să ceară sacrificii de carne și sânge, inclusiv sacrificii umane. Astfel, așa după cum putem citi în Vechiul Testament, Iehova va distruge întregi seminții umane… sau „poporul ales” le va distruge, în numele său. Gnosticii i-au numit pe acești Zei Arhoni. Don Juan i-a numit Prădători.


De mii de ani umanitatea este sursă de hrană pentru acești Zei. Ei ne consideră o turmă a lor, la fel cum noi privim animalele dintr-o fermă… precum în Cer, așa și pe Pământ. Se hrănesc cu emoțiile (energiile) noastre negative, prin închinarea/slava noastră către Ei. Le place suferința și, mai ales, le place sângele… așadar, este creată violența, prin conflicte și războaie între oameni. De reținut că majoritatea războaielor au fost cele inter-religioase.


De asemenea, Ei ne controlează prin religii și ideologii, guverne și societăți secrete, prin propaganda făcută de mass-media, etc. Un alt mod de a ne controla este reîncarnarea. Reîncarnarea este o formă de sclavie. După Cădere, durata vieții omului a fost scurtată drastic. Înainte de epoca modernă oamenii aveau o durată medie de viață cuprinsă între 25 și 40 de ani, timp insuficient pentru a afla ce înseamnă viața, mai ales dacă toate învățăturile au fost oferite de religiile zeilor. Oamenii trudeau toată viața, zi de zi, pentru familiile lor, apoi mureau.


Apoi, vine întrebarea de ce nu ne amintim viețile noastre trecute. Ne naștem în ignoranță, iar singurele cunoștințe disponibile sunt cele care ne-au fost oferite de acești zei: religiile și ideologiile. După câteva zeci de ani vom muri tot în ignoranță, ca apoi să revenim, iar și iar, aici, pe Pământ. Acest lucru ține turma obedientă. Fără vreo amintire a vieților trecute suntem prinși în același cerc închis al ignoranței, neputând avea acces la instrumentele care să ne ofere posibilitatea de a fi liberi cu adevărat. Ocazional, câteva mari Suflete au fost în măsură să se elibereze, însă preoții au preluat controlul asupra învățăturilor lor denaturându-le și disimulându-le în dogmele lor religioase.


Trăim într-o Matrice în care o Construcție Artificială a Luminii a acoperit Lumea reală. Ca și în filmul The Matrix, suntem pur și simplu bateriile care asigură energia cu care se hrănesc zeii. Asta este realitatea noastră: ne naștem și murim într-o Matrice, ca hrană pentru niște entități hrăpărețe. Desigur, aceste entități au slujitorii lor aici, pe Pământ, slujitori ce au rolul de a păstra turma obedientă, aliniată.


Așadar, se naște următoarea întrebare: ce se întâmplă atunci când murim? După moartea fizică vom intra în Matricea Cosmică… o altă Construcție a Luminii False, pe care o numim Cer. Sufletele noastre sunt prinse în această închisoare a zeilor. După ceva timp petrecut în Cerurile False ne re-întoarcem urmând același ciclu. Aceasta se numește Roata Samsara, ciclul nașterii și al morții.

Singura posibilitate de a evada din această închisoare este cea de a ne trezi… a ști cine suntem noi, cu adevărat. Trebuie să ne delimităm de toți acești falși zei, îngeri, guru, etc, să eliminăm toate aceste false credințe… să oprim hrănirea acestor falși zei cu emoțiile și gândurile noastre negative, închinându-ne lor, vărsând sângele nostru. Cu alte cuvinte, să ieșim din acest Joc ce ne-a fost impus.


„Pentru a percepe Universul așa cum este trebuie să pășiți dincolo de Rețea. Nu este greu să faceți acest lucru… Rețeaua este plină de găuri. Priviți Rețeaua și multele sale contradicții… ele sunt la tot pasul. Vreți pace, dragoste și fericire, însă lucrați din greu pentru a crea durere, ură și război. Vreți longevitate, însă mâncați prea mult. Vreți prietenie, dar exploatați pe alții. Fiți conștienți de toate aceste contradicții și eliminați-le… veți vedea că ele vor dispărea.” – Nisargadatta Maharaj


Priviți Matricea așa cum este ea: pare a fi foarte puternică, pare că nu există cale de scăpare, însă este plină de găuri. Dacă aveți o minte deschisă, discernământ și ochi pentru a vedea, tot acest joc este nimic mai mult decât doar un castel de nisip. Întrebarea este următoarea: vă veți trezi, sau veți rămâne pe mai departe târâți în această Plasă Țesută continuând Jocul Roții Samsara, cel al nașterii și morții?!


Imaginați-vă cât de norocoși sunteți să aveți cheile ce vă permit deschiderea ușii acestei Închisori. Puteți vedea câtă confuzie pot produce toate religiile, filozofiile New Age și falșii învățători, cu ale lor false învățături. Există însă câțiva mari maeștri ce sunt dincolo de toate aceste confuzii. Luați tot ce se poate de la ei, bazându-vă pe înțelepciunea Sinelui vostru.
Eliberați-vă din această Închisoare!

Infinite binecuvântări!


Autor necunoscut – material preluat din Internet

Citește și Moarte sau Înălțare


Distribuie articolul

Scris de

Lasă un răspuns