Totul derivă din gândire. Absolut totul!
Orice obiect din materie a apărut printr-un ideal de gândire îmbrățișat de emoție. Înainte de orice creație, gândul primului lucru a fost închipuit de suflet ca ideal. Toate lucrurile materiale din lume au la origine un ideal de gândire considerat de unii din Dumnezei și manifestate de ei cu materia care este Tatăl.
Orice porțiune (bucată) de materie este înconjurată de lumină. Oamenii voștri de știință încep să știe. Ei au descoperit că materia grosieră este lumina a cărei frecvență vibratorie a fost încetinită, coborâtă. De câte ori un gând este cuprins de emoție, acel gând se dezvoltă și devine lumina.
Dacă încetinim mișcarea particulelor luminoase, dacă condensăm lumina, se creează ceea ce se cheamă un electron – un câmp electromagnetic cu un pol pozitiv și negativ. Si dacă continuăm să încetinim frecvența luminoasă, atunci se coagulează, formând materie. Apoi materia este structurată sub formă de molecule si de celule. Si forma este datorată coeziunii gândului pe care sufletul a imaginat-o ca ideal de creație.
Maeștrii mult iubiți, voi ați creat,
prin propriile voastre gânduri, frumusețea, splendoarea a tot ce este. Voi ați creat toate lucrurile, gândindu-le și resimțindu-le schimbând gândurile în lumina, în electroni, în materie, în forme. Căci voi, adică gândirea coborâtă în Lumină, ați contemplat Lumina ce voi deveniseră-ţi și iubind Lumina ce voi erați. Aceasta făcând, lumina s-a coborât și a devenit electron.
Si contemplând electronul ce Dumnezeu devenise prin mecanismele voastre de Gândire, electronul a fost coborât devenind materie(grosieră). El a devenit „gândire coagulată”, o gândire vibrând cu o frecvență coborâtă dar rămânând totuși dimensiunea Tatălui – deoarece Tatăl este în orice.
Prima voastră mișcare a constat în a recunoaște „știința gândului în materie”
– o știință pe care nimeni nu v-a învățat; ea este rezultatul pur și simplu al inteligenței voastre. Ea decurge chiar din procesul vieții în care sunteți angajați. Din această știință, din aceasta inteligență s-a născut forma creată. La începutul formei create, Dumnezeii s-au contemplat (Lumina ce erau) creând astfel idealul de lumină în materie – sori, în număr incalculabil. A fost un milion de miliarde! Si acești nenumărați sori prin efectul concentrării sau efectul fuziunii de gaz au fost ei înșiși rezultatul coborârii electronilor.
Si din acești mari sori, scânteile centrale de viaţă, sfere în rotație – planetele – și puse pe orbite. Si aceste sfere, Dumnezeii le-au amenajat, și asta a luat timp și ia timp. Cine a creat acest univers și toate universurile ce înconjoară un Soare și mai mare? Voi, desigur. Voi le-ați conceput. Toate lucrurile create de voi, gratie gândului considerat au lărgit câmpul vostru de experiența. Sentimente s-au ridicat în sufletul vostru, cea mai autentica comoară a gândirii și prin ea a fost creat planul material.
Voi cu sunteți cu siguranță de natură divină, fiind scântei originare de Lumina. Voi, creatorii, ați creat prin Tatăl în voi, prin mijlocul voinței voastre suverane, tot ceea ce este.
Absolut tot! Nu Dumnezeu a creat universul, căci Dumnezeu este universurile! Voi le-ați creat prin mijlocirea propriilor voastre gânduri, resimțindu-le în sufletele voastre.
Cei mai mulți dintre voi erați printre Dumnezeii care au ajuns în locul cu numele Terra, este de atunci foarte multă vreme și iar vreme, și care au creat și dezvoltat toata viața de pe ea. Timp de milioane de ani, după concepția voastră despre timp, ați mers la sursa gândirii care este Tatăl, și datorită supremei voastre inteligențe și a puterii voastre creatoare, voi ați conceput idealuri de creație.
Voi, entitățile de Lumina,
ați conceput în această lume organisme vii cu bacterii născute din reacția gazului cu apa. Aceasta este plămada (noroiul) care v-a servit să creați viața pe acest pământ. Și la început, creațiile nu erau decât o adunare de materie informă. Creațiile voastre erau foarte sumare, pentru că nu erau decât la începutul uceniciei voastre cu materia și modul de a o modela. V-au trebuit ani și ani pentru a crea plante și animale și toate organismele vii de pe acest plan.
Datorită emoției creatoare, voi ați conceput creaturi, forme de viaţă dotate cu mobilitate și capacitate de expresie. Un grup de Dumnezei a creat prima floare. Au fost culori și parfumuri, și mai târziu specii diferite de flori. Înțelegeți că aceste creații nu erau greu de realizat, deoarece ca entități de lumină, voi nu aveați trup încă.
Când doreați să creați ceva, voi deveneați pur și simplu. Voi dădeați materiei forma, inteligență și trăsături specifice, devenind parte din ele. Si de îndată ce o creație a luat viată, și ea era dotată cu toată inteligența creatorului ei, voi vă extrăgeați și mergeați către o altă creație și mai frumoasă.
Creațiile acestei lumi n-ar fi așa frumoase, chiar sublime unele, și n-ar fi avut nici un motiv să fie dacă n-ar fi fost animate de „suflu de viaţă” al creatorului lor. Voi ați insuflat creațiilor voastre inteligenta instinctului și memoria genetică. Voi le-ați dăruit mijlocul de a se reproduce prin împărțirea genelor și astfel posibilitatea de a crea specii noi.
Si cum voi sunteți Dumnezeii creatori,
ați conceput modele de evoluție, se poate spune că totalitatea viului este divin – din cauza Scânteii de viaţă pe care voi le-aţi transmis-o lor. Dumnezeii n-au decis imediat să creeze un vehicol de materie prin care totodată să ia contact cu creaţiile lor şi să continue să-şi exprime puterea creatoare (în ei înşişi, ci mai degrabă în cele create); pentru acesta, ei aşteptară să se stabilească un lanţ de hrănire. Numai atunci şi-au pus problema creeării unui trup care vă este cunoscut sub numele de „om” sau fiinţă omenească.
Gândirea, care este o esență,
are calitatea de a pătrunde; ea traversează materia. De asemenea, Dumnezeii care erau gândirea sub formă luminoasă, puteau deveni floarea, dar nu îi simţeau parfumul. Ei erau asemenea vântului, care cu toate că sufla printre crengi, nu putea simţi şi nici cuprinde arborele. Ei treceau prin piatră, dar nu o puteau resimţi. Cum gândul nu poate percepe esenţa unei vibraţii inferioare, nu este afectată de materia din care este facută piatra.
În vederea posibilităţii de a simţi parfumul unei flori, de a atinge floarea, de a cunoaşte frumuseţea şi a face experienţa strălucirii ei, Dumnezeii au trebuit să creze un vehicol de materie, care să vibreze cu aceeaşi frecvenţă cu cea a florii. Din acest motiv au creat un înveliş numit „om”. Ei au creat, ca în fine să poată face experienţa lucrurilor create şi să-şi exprime puterea lor creatoare prin ele.
Omul, în consecință,
a fost născut dintr-un ideal de gând, în așa fel ca să poată servi de vehicol explorării Dumnezeilor. Învelişul creat poate totodata să conţină şi sufletul Dumnezeului şi să fie impregnat de spiritul lui. Graţie lui, Dumnezeii devin capabili să atingă florile şi să perceapă parfumul lor, şi această trăire se imprima în suflet ca sentimente.
De aici înainte, ei puteau contempla arbori, savura parfumul lucrurilor şi percepe frumuseţea lor. De aici înainte, Dumnezeii puteau să se vadă unii pe altii, să se atingă, să se îmbratişeze, să vorbească. Ei puteau să se observe unii pe altii, să se cunoască unul prin altul. De acum înainte, Dumnezeii, ca oameni, puteau trăi o aventură complet nouă a materie – din pricina invizibilei esenţe numită sentiment.
Astfel, Dumnezeii, ființe de lumină,
au creat o densitate în raport cu idealul lor. Densitatea învelişului lor le permitea, într-o realitate în plus, aceea a Gândirii manifestată în materie. Făcând-o, ei deveneau Dumnezei, gândul că Dumnezeu este, manifestat în inteligenţă celulară având ca nume om. Ei deveniră Dumnezeu-om, om-Dumnezeu. Dumnezeu exprimat în minunata formă omenească, omul exprimând Dumnezeul în el, în sfârşit, pentru a perpetua pentru totdeauna dezvoltarea Tatălui.
Primii oameni s-au născut după multiple experiențe făcute de un grup de Dumnezei. Nu au fost la început decât nişte creaturi lipsite aparent de sex, a căror reproducere se facea în virtutea a ceea ce se numeste „cloning”. Învelişurile (trupurile) erau genetic asemănătoare la începutul creaţiei omului. În plus mai erau şi nişte creaturi mai degrabă simple, care în ochii voştri ar apărea mai curând groteşti.
Dar pentru Dumnezeii epocii, ele erau foarte frumoase. Din păcate, nu erau prea agile, aşa încât serveau uşor ca hrană animalelor. Dumnezeii au perseverat, şi tot xperimentând şi modificând, ei au reuşit să ajungă a se mândri cu rezultatul, trupul fiind în fine pus la punct, numeroşi Dumnezei s-au bucurat mult, l-au luat în primire pentru a explora viaţa într-un fel nou.
După multă vreme, ființa omenească a devenit sexuală,
împărțirea genelor a permis crearea de corpuri unice şi mai prelucrate. Începând cu aceasta, bărbatul a putut transmite inteligenţă câştigată prin sămânţa sa, în timp ce femeia o transmitea prin ovulele sale. Prin conceperea genelor, şi unul şi altul se puteau întâlni şi forma o entitate mai elaborată încă, graţie ştiinţei câştigată de unul sau de altul din părinţi.
Din păcate, acest mecanism a permis producerea corpurilor mai prelucrate dar nu şi a spiritelor. Corpul a „evoluat” ca să mă exprim în termenii voştri, proces care s-a desfăşurat timp de 10 milioane şi jumătate de ani după felul în care socotiţi voi timpul. V-a trebuit tot acest timp pentru a deveni ceea ce sunteţi în prezent.
Corpul omenesc este tânăr. Omul în forma lui fizică nu are decât 10 milioane şi jumatăte de ani, în timp ce fiinţele de lumină care sunteţi, au fost dintotdeauna. Nu poate fi determinată vârsta gândului deoarece la originea lui, timpul nici nu exista. Aşa că sunteţi bătrâni, infinit de bătrâni.
Şi timp de miliarde de ani, după concepţia măsurării timpului vostru, voi aţi creat ceea ce se cheamă electronul. Faptul de a coborâ electronul pentru a forma materia brută, a devenit de atunci o nouă aventură, complet diferită. După miliarde de ani de învăţătura şi de explorare, omul deveni o creatură vie, ce respira şi constituie gândire coagulată din materie vibrantă.
Voi aţi creat acest plan în totalitate.
În consecință, fără voi toţi ar fi fost total inexistent, nu ar fi avut realitate. Animalele sunt iubite deoarece, prin voi, creatorii lor, au primit suflul Vieţii. Florile sunt iubite deoarece în ele sunt imprimate canavaua propriei voastre frumuseţi, cum de altfel în tot ce e viaţă. Şi dacă este aşa, este în întregime prin voi.
Cine sunteți voi? Voi sunteți eminenți Dumnezei de lumină, eminenți creatori a tot ce e viaţă. Sunteţi extraordinarii Gândirii infinite, măriţi apoi coborâţi până la a forma materia.
Voi sunteţi Dumnezeii, eterna Gândire, făcând experienţa formei umane. Voi sunteţi Dumnezeii manifestaţi ca oameni, în aşa fel ca să puteţi urmări pentru totdeauna dezvoltarea Gândirii.
Dialog între Maestru și Ramtha:
M. Trebuie să iau o decizie, aceea de a ști dacă da sau nu, să continui să învăț ceea ce ne învăţaţi. Tot ce ne spuneti îmi place, dar am îndoială neştiind dacă (ceea ce ne spui) este adevărat. Puteţi prin cuvinte sau un act să mă convingeţi de adevărul spuselor dvs?
R. Nu pot. Dar în schimb, vă voi întreba, ce nu este adevărat?
M. Ceea ce nu este adevărat după părerea mea? Pe cinste! Am în cap înregistrată conversaţia în care dădeaţi o frumoasă descriere a creaţiei. Ea este foarte placută şi detaliată; în mod special o compar cu alte versiuni auzite ori citite. Mi-ar place să cred că descrierea corespunde punct cu punct realităţii. Dar nu ajung sa mă conving de autenticitatea ei.
R. De fapt cum s-a petrecut creaţia?
M. Nu pot să vă răspund. Sunt doar în căutarea de o mai bună înţelegere a fenomenului.
R. Vi s-a explicat în diferite feluri creaţia. Dintre toate aceste versiuni, pe care o preferaţi?
M. Nu cunosc decât 2 sau 3. Dar o prefer pe a dvs.
R. Pentru care motiv ?
M. Pentru că este cea mai detaliată.
R. Si după părerea dvs, ce o face să fie atât de detaliată? Cum se poate avea o cunoaştere detaliată a lucrurilor de care vorbim ?
M. Prin experienţă.
R. Desigur experienţa mea, care m-a învăţat cum s-au desfăşurat lucrurile, cum sunt ele. Chiar prin ele mi le reamintesc.
M. Acum puteţi înţelege îndoielile mele?
R. Cu siguranţă. Ele există pentru că nu v-aţi autorizat să vă reamintiţi aceste lucruri. V[ voi spune acestea. Ascultaţi din nou ceea ce v-am spus despre creaţie. Toate celelalte descrieri nu dau nici o explicaţie, în timp ce la a mea nimic nu lipseşte.Totul este descris aşa cum s-a produs. Să vă conving? Nici nu încerc, căci n-aş reuşi. Numai singură vă puteţi convinge.
M. Pot pune anumite întrebări, pentru a-mi clarifica ideile ?
R. Desigur.
M. Aţi spus că Tatăl s-a desfăşurat prin noi? Asta vrea să însemne că Spiritul Tatălui creşte prin noi, prin creaţiile noastre?
R. Cu siguranţă. Căci, la începutul vostru, Tatăl este Vid fără formă, spaţiu, fără lumina, şi aşa ar fi rămas veşnic dacă nu s-ar fi contemplat şi dacă n-ar fi îmbrăţişat Gândirea, care este. Făcând aceasta, El deveni Lumină – prima dezvoltare a Gândului. Fiecare din noi am devenit această Lumină. Din ce cauză? În sfârşit pentru a urmări dezvoltarea Tatălui pentru totdeauna. În ce fel? Prin acelaşi proces pe care l-a folosit Tatăl ca să dea naştere formelor noastre de Lumină.
În splendidul moment în care s-au născut sufletele noastre, fiecare din noi porni procesul de expansiune şi de evoluţie. Prin sufletele noastre am devenit capabili de a prinde gândul şi de a-l fixa sub forma sentimentelor. Astfel, noi putem reintra, ceea ce a permis florii să fie sămânţă în sinea ei, animalelor să vină pe lume.
Gândirea, Tatăl vostru mult iubit, este în sine emoție, cu toate că nu este manifestată. Creația n-a fost dată existenței Lui decât numai după ce s-a manifestat în suflet ca sentiment. Îndată ce un gând a fost îmbrăţişat şi înregistrat în suflet, el devine realitate; are contururi, posedă structură, e pertinent.
Cine a creat lucrurile pe care le observați în jurul dvs?
Nu este Dumnezeu. Sunteţi voi, Dumnezeii, care v-aţi însuşit gândul şi aţi avut emoţia în materie. Ceea ce voi numiţi realitate, nu devine decât după ce un gând a fost resimţit în inimă – în sfârşit ca să formeze un ideal de creaţie – apoi exprimat ca formă manifestată. Acestea sunt emoţiile, sentimentele, formele – ceea ce se numeste realitate – care dă temei gândurilor. Astfel crede Tatăl în fiecare moment.
Formele manifestate provin din transformarea gândurilor în emoții. Această transformare permite crearea în materie. Ea vă permite să creați, să evoluați, să deveniți, să vă exprimaţi după dorinţa voastră. Si curentul Vital care vă face să fiţi ceea ce sunteţi, nu vă judecă căci, fiind ceea ce sunteţi, voi vă dezvoltaţi şi daţi temei Spiritului lui Dumnezeu.
Tatăl nu lucrează prin voi, El simte prin voi, El este prin voi. Voi sunteți ceea ce este El – și ceea ce El este, este creat și dezvoltat în fiecare clipă din viaţă voastră. Pentru acest motiv, ceea ce faceţi, ceea ce cândva aţi făcut, primeşte sau a primit aprobarea lui Dumnezeu. Voi aţi creat toate lucrurile din această lume. De asemenea, şi împărăţia Cerurilor, împărăția lui Dumnezeu, a fost dezvoltată de fiii Lui mult iubiți, de voi – El însuși. În consecinţă, iubiţi ceea ce sunteţi, căci voi sunteţi foarte frumoasele entităţi care aţi creat toate lucrurile prin bucurie.
M. Mulțumesc, Ramtha, dar mai am încă o întrebare.
Mi-ați spus că omul există în lumea aceasta de 10 milioane și jumătate de ani. Oamenii de știință, dacă nu mă înşel, au dovezi arătând că omul nu este în această lume decât cam de 1 milion de ani, poate două, dar nu mai mult.
R Înţelegeţi bine acestea. Metoda de datare întrebuinaţată de oamenii voştri de ştiinţă se bazează pe radioactivitate.
Ceea ce dă obiectelor radioactivitatea este Soarele. Dar, de fapt lumina Soarelui vostru nu bombardează direct acest plan cu razele lui de atâta timp de când îşi imaginează ei, căci multă vreme oceanele voastre au fost suspendate în aer.
Când lumina Soarelui vostru atingea apa, ea se difuza, aşa încât peste tot era lumină difuză. În consecință, nimic nu era expus direct radiatiilor cum este cazul astazi. Totuși, oamenii de ştiinţă determină vârsta omului în funcţie de radioactivitatea prezentă în obiectele pe care le descoperă, crezând că radiaţiile solare au avut acces direct în acest plan de mai mult timp decât în realitate.
Dumnezeii, ca oameni, sunt în această lume de 10 milioane de ani şi jumătate,
învelișul lor schimbându-se de multe ori, pe măsura perfecționării lui. Aceste explicaţii pe care vi le dau sunt pentru a reflecta la ele, pentru a putea voi înşivă să deduceţi ceea ce se impune. Acum, maestre, spuneţi-mi de ce preferaţi această variantă a istoriei creaţiei, tuturor celorlalte? Cunoasteţi motivele alegerii dvs ?
M. O prefer pentru că explicaţiile pe care mi le-aţi dat îmi plac, foarte simplu.
R. Dar care sunt motivele alegerii dvs?
M. Faptul că spuneţi că noi suntem perfecţi, că nimeni nu este inferior altuia, că viaţa este fără sfârşit.
R Aşa este într-adevăr. Ceea ce înseamnă că, ceea ce religiile voastre vă învaţă, ar putea fi greşit. Ştiţi ceea ce este minunat în toate acestea? Poate aceasta: nu există diavol, nici iad, nici păcat, nici ispăşire, nici Dumnezeu de temut. Religiile ar putea să greşească. Şi ele greşesc!
