Despre adversarii noștri de „temut”:
„„Să-l ierţi pe duşmanul din afară înseamnă să-ţi manifeşti vanitatea şi neputinţa milenară de a înţelege. Duşmanul se află înăuntrul tău. În afara ta nu există niciun rău care să te rănească şi niciun duşman pe care să-l ierţi. Adversarul este cel mai de nădejde aliat al tău: un instrument prin care te modelezi, te desăvârşeşti şi te reuneşti cu tine însuţi; cheia unică de acces, care-ți permite să pătrunzi pe nivelurile superioare ale Fiinţei.”
Am trecut pe lângă Capela Bunului Păstor, biserică gotică veche, acum în ruină. Doar un bust de piatră al lui Isus pătimind se mai înălţa, în tăcerea relicvelor. „Acea «şcoală» antică a eşuat și ea” a spus Visătorul și am perceput o picătură de durere în acest epilog, al unei drame încă neterminate. „Până și Creștinismul și-a ratat scopul…”
Adversarul
Adversarul, duşmanul, este un factor motivator aparte. Cu cât suntem mai responsabili, cu atât mai neîndurător va ataca Adversarul. El ne măsoară, ne dezvăluie şi ne completează… Cu cât este mai mare gradul nostru de libertate, cu atât mai insidioase vor fi acţiunile lui. Nu te teme de Adversar! În umbra măştii lui feroce, se ascunde cel mai mare aliat, cel mai credincios servitor al tău. Singurul şi unicul scop al Adversarului este Victoria Ta.
Adversarul recurge ca unealtă, la orice strategie, să-şi atingă scopul: Integritatea Ta. Nimeni în lume nu te poate iubi mai mult decât Adversarul, deoarece tu eşti singura lui raţiune de a exista.
Nu te teme de Adversar!
Desăvârşirea ta va spori odată cu neînduplecarea lui, Nemurirea ta, odată cu imoralitatea lui înşelătoare. Inteligenţa ta va creşte cu puterea lui. Puterea ta, cu inteligenţa lui.
Deoarece Adversarul ești tu!”
