În Constituția americană se precizează că omul are dreptul fundamental să îşi caute fericirea.
Este imposibil să iți cauți fericirea. Nimeni nu a reuşit să o găsească vreodată. Fericirea trebuie aşteptată. De alttel, ea nu reprezintă „drept”. Nici un tribunal şi nici un guvern din lume nu te pot forța să fii fericit. Nici o putere exterioară nu poate face acest lucru.
Părinții Constituției americane au făcut o mare greşeală.
Se pare că Thomas Jefferson nu stia mare lucru despre fericire. De altfel, politicienii nici nu au de unde să ştie ceva despre fericire, căci ei sunt cei mai nefericiți oameni din lume. Cel care a adăugat acest drept Constituția Statelor Unite a fost Jefferson, dar tocmai din cauza lui, America a devenit una din cele mai nefericite țări care au existat vreodată pe pământ.
Însăşi ideea că poți urmări fericirea, că o meriți, că ai dreptul să o cauți – reprezintăm o prostie fără seamắn, Nimeni nu are direptul să fie fericit. Orice om poate fi fericit, dar această fericire nu are nimic de-a face cu drepturile omului.
Cine crede că are dreptul să fie fericit va fi în permanență nefericit, cặci porneşte din start de pe un picior greşit. De ce afirm acest lucru? Dacă viața este un dar, toate valorile fundamentale care îi aparțin vor fi la rândul lor nişte daruri. Le poți aştepta, te poți deschide față de ele, te poți abandona în fața lor, îți poți exersa răbdarea, în speranța că le vei primi, dar în nici un caz nu le poți obține cu forța. Émile Coué a înțeles mai bine acest lucru decât Thomas Jefferson.
El a descoperit o lege pe care a numit-o Legea Efectului Invers.
Potrivit acestei legi, dacă insişti asupra anumitor lucruri, vei obține exact efectul opus celui scontat.
Dacă nu încerci să le obții deloc, ai o şansă mai mare să le primeşti. Un exemplu în această direcție este somnul. Ce poți face dacă doreşti să adormi și somnul nu vine? Orice om are dreptul fundamental la somn, dar ce poți face? Îi poți cere poliției să vină să te ajute? Ce poți face dacă organismul refuză să adoarmă?
Chiar şi cel mai mic efort de a adormi îți va tulbura și mai tare somnul,
căci prin însăşi natura lui, acesta nu poate veni decât dacă te relaxezi perfect, dacă te abandonezi, dacă renunti la orice efort. In acest caz, nu poți înota împotriva curentului; tot ce poți face este să te laşi dus de el.
Aceasta este marea problemă a celor care suferă de insomnie. Orice insomniac are un ritual al lui. El face anumite lucruri în speranța că va adormi, dar tocmai din cauza lor somnul refuză să apară. Cum ai putea adormi cu forta? Cu cất te vei forța mai tare, cu atât mai lucid vei deveni.
Fiecare efort te va trezi și mai tare, iar somnul va refuza cu încăpățânare să vină. Ce face orice om care doreşte să adoarmă? Nu face nimic. Pur și simplu aşteaptă, într-o stare de spirit cât mại relaxată cu putință. Nu poți aduce somnul cu forța. Nu ii poți cere să vină. Stai cu ochii închişi cu capul pe pernă, în întunericul dormitorului, și aştepți pur și simplu. Tot aşteptând, începi să moțăi. Conştiința devine tot mai opacă, și aluneci încet din starea de luciditate într-una de inconştiență.
Orice control conştient dispare. În caz contrar, nu ai putea adormi, căci cea care controlează este conştiința de veghe (mintea conştientă). De data aceasta, vrei nu vrei, trebuie să te abandonezi complet. Abia atunci, fără să ştii când, cum și de ce, somnul vine și te învăluie treptat. Abia dimineața îți dai seama că ai adormit, și că ai dormit foarte bine.
99% dintre cei care nu pot dormi îşi creează singuri problemele.
Personal. nu am întâlnit mai mult de 1% dintre insomniaci care să aibă într-adevăr tulburări fiziologice care să nu le permită să adoarmă. Ceilalți 99% suferă deoarece nu cunosc Legea Efectului Invers a lui Émile Coué. Ei sunt adepți ai lui Jefferson; sunt convinşi că au dreptul fundamental la somn.
Drepturile nu există decât la suprafață, în ceea ce voi numiți viață socială. Dacă pătrundem mai adânc în viața reală, drepturile dispar. În locul lor apar darurile. Acesta este unul din adevărurile cele mai fundamentale pe care trebuie să vi le amintiți: voi nu ați meritat această viață, și totuşi ați primit-o! Sunteți vii, aveți la dispoziție o energie uriașă – fără să fii meritat cu nimic acest lucru! Cum a fost posibil?
Dacă poți primi o viață fără să o meriți, fără să ai nici cel mai mic drept, de ce nu ai primi atunci și fericirea, iubirea, extazul? Toate acestea sunt daruri pe care le poți primi, dar trebuie să înțelegi mai întâi cum funcționează legea.
Legea este cất se poate de simplă:
nu încerca să obții direct unul din darurile vieții; nu forța lucrurile. Fericirea nu poate fi urmărită. În cel mai bun caz, ea poate fi convinsă. Această metodă este indirectă; ea nu reprezintă un atac frontal la adresa fericirii. Te apropii de ea, dar nu în linie dreaptă. Orice abordare frontală este percepută de fericire ca o agresiune la adresa ei. Nu există nimic mai direct ca violența, nici mai violent ca abordarea directă.
Viața nu se mişcă în linii drepte, ci în cercuri.
Pământul se roteşte în jurul soarelui. Soarele se roteşte în jurul unei alte stele din galaxie. Intreaga galaxie se roteşte într-un cerc. Anotimpurile se succed unele altora, dar nu direct, ci într-o mişcare circulară. Principalele etape ale vieții: copilăria, adolescența, tinerețea și bătrânețea – la fel. Întreaga viață avansează printr-o mişcare circulară, niciodată directă.
Ea nu se îndreaptă direct către tintă, ca o săgeată. Săgeata este o invenție a omului; este proiecția minții lui violente – o armă care parcurge cea mai scurtă distanță dintre două puncte, în cel mai scurt timp posibil. O săgeată este foarte grăbită, părând presată de timp. În viață nu există nimic care să semene cu o săgeată. Existența nu se grăbeşte niciodată.
